Mari sunt faptele credinței; că în mijlocul izvorului văpăii, ca într-o apă de odihnă sfinții trei Tineri s-au bucurat și Proorocul Daniel păstor leilor ca unor oi s-a arătat. Pentru rugăciunile lor, Hristoase Dumnezeule, miluiește-ne pe noi.

Așadar, regele Darius a dat oprire scrisă și poruncă. Îndată ce Daniel a aflat că o poruncă a fost dată, a intrat în casa sa, care avea în cămara de sus fereastră deschisă înspre Ierusalim și în fiecare zi îngenunchea de trei ori, s-a rugat și a lăudat pe Dumnezeu, cum făcea și mai înainte. Atunci bărbații aceia au venit în număr mare și au aflat pe Daniel rugându-se și cerând mila lui Dumnezeu. Apoi s-au apropiat și au grăit înaintea regelui privitor la porunca regală: "Oare n-ai poruncit tu ca oricine s-ar ruga timp de treizeci de zile la oricare alt dumnezeu sau om, în afară de tine, rege, să fie aruncat într-o groapă cu lei?" Răspuns-a regele și a zis: "Lucrul rămâne hotărât și, după legile Mezilor și Perșilor, nu se poate schimba". Atunci au răspuns ei regelui și au zis: "Daniel, cel dintre robii iudei, nu a luat în seamă porunca ta, rege, nici nu s-a îngrijit de oprirea ta, ci de trei ori pe zi își face rugăciunea". Când a auzit regele acestea, s-a tulburat foarte și și-a îndreptat gândul spre Daniel, cum ar putea să-l scape, și până la apusul soarelui s-a străduit ca să-l scoată. În urmă, oamenii aceia au intrat în grabă la rege și i-au zis: "Știut să-ți fie, o, rege, că, după legea Mezilor și a Perșilor, orice poruncă sau oprire dată de rege nu se mai poate schimba". Atunci regele a dat poruncă să aducă pe Daniel și l-a aruncat în groapa cu lei. După acestea regele a prins a grăi și a zis lui Daniel: "Dumnezeul tău pe Care tu Îl cinstești fără încetare, Acela te va scăpa!" Apoi s-a adus o piatră care a fost pusă peste gura gropii, iar regele a pecetluit-o cu inelul său și cu inelul dregătorilor săi, așa ca nimic să nu se schimbe cu privire la Daniel. Pe urmă, împăratul s-a dus în palatul său și a petrecut noaptea în post și nu au adus lângă el concubine, iar somnul nu l-a mai prins. Apoi regele s-a sculat dis-de-dimineață, în revărsat de zori și a venit în grabă la groapa cu lei. Și când s-a apropiat de groapă, a strigat pe Daniel cu glas tare. Atunci regele a prins a grăi și a zis lui Daniel: "Daniel, slujitorul Dumnezeului celui viu, Dumnezeul tău, Căruia te închini neîncetat, oare a putut să te scape de lei?" Apoi Daniel a vorbit cu regele: "O, rege, în veci să trăiești! Dumnezeu a trimis pe îngerul Său și a astupat gura leilor, și ei nu mi-au făcut nici un rău, pentru că am fost găsit nevinovat înaintea Lui, precum și în fața ta, rege, n-am făcut nici un rău!" Regele s-a bucurat foarte și a poruncit să scoată pe Daniel din groapă și Daniel a fost scos din groapă și nici o rană nu i-a fost găsită, căci nădăjduise în Dumnezeul lui.

Biblia Sinodală